țăran dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŢĂRÁN, ţărani, s.m. Persoană care locuieşte în mediul rural, având ca ocupaţie principală agricultura şi creşterea animalelor; persoană care face parte din ţărănime; sătean. – Ţară + suf. -an.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢĂRÁN ~i m. 1) Persoană care trăieşte în mediul rural şi se îndeletniceşte cu agricultura. 2) Persoană care face parte din ţărănime. /ţară + suf. ~(e)an
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TARÁN s.n. Armă folosită de popoarele antice pentru dărâmarea cetăţilor asediate, alcătuită dintr-un trunchi de copac lung şi gros, prevăzut la un capăt cu un vârf greu de metal. [Pl. -nuri. / < fr. taranche].
(Dicţionar de neologisme)

TARÁN s. n. armă la popoarele antice pentru dărâmarea cetăţilor asediate, dintr-un trunchi de copac lung şi gros, prevăzut la un capăt cu un vârf greu de metal. (< fr. taranche)
(Marele dicţionar de neologisme)

ţărán s. m., pl. ţăráni
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŢĂRÁN s. sătean, (pop.) român, (înv. şi reg.) mojic, poporan, (reg., mai ales în Banat) paur, (fam.) opincar, (peior.) mămăligar.
(Dicţionar de sinonime)

ŢĂRÁN s. v. câmpean.
(Dicţionar de sinonime)

TARÁN s. v. babuşcă, ocheană.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tar tara

Cuvinte se termină cu literele: an ran aran