țărcui dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŢĂRCUÍ, ţărcuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A adăposti, a închide vitele, oile într-un ţarc (1). 2. P. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Ţarc + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ŢĂRCU//Í ~iésc tranz. 1) (vite, oi etc.) A închide într-un ţarc. 2) A prevedea cu un ţarc (de jur împrejur); a îngrădi. /ţarc + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ţărcuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ţărcuiésc, imperf. 3 sg. ţărcuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ţărcuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŢĂRCUÍ vb. v. împrejmui, închide, înconjura, îngrădi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tar tarc tarcu

Cuvinte se termină cu literele: ui cui rcui arcui