țărmurit dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŢĂRMURÍ, ţărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Inv.; despre ţări, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la ţărm, a aborda; a ţărmui. – Din ţărm (sau ţărmur).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢĂRMURÍT, -Ă, ţărmuriţi, -te, adj. (Rar.) Limitat; restrâns. – V. ţărmuri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ŢĂRMUR//Í ~ésc tranz. A delimita printr-un hotar; a hotărnici; a demarca. /Din ţărm
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ŢĂRMUR//Í mă ~ésc intranz. pop. A avea hotar comun (unul cu altul); a se învecina. /Din ţărm
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ţărmurí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ţărmurésc, imperf. 3 sg. ţărmureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ţărmureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŢĂRMURÍ vb. v. mărgini.
(Dicţionar de sinonime)

ŢĂRMURÍ vb. v. aborda, acosta, învecina, mărgini.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tar tarm tarmu tarmur

Cuvinte se termină cu literele: it rit urit murit rmurit