țaglă
[Sinonime]
ŢÁGLĂ, ţagle, s.f. 1. Semifabricat de oţel cu secţiunea dreptunghiulară sau circulară, din care se laminează bare, sârme etc. şi din care se forjează sau se ştanţează diferite piese; biletă. 2. Partea ascuţită a unui par, care intră în pământ. ♢ Expr. A rămâne cu ochii ţaglă = a rămâne cu ochii ţintă, pironiţi. – Din germ. Zaggel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŢÁGL//Ă ~e f. Semifabricat de oţel din care se laminează bare, sârme etc. ori se forjează piese. /<germ. Zageal
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ŢÁGLĂ s.f. Semifabricat de oţel, cu secţiunea pătrată, obţinut din blumuri; biletă. [< germ. Zaggel].
(Dicţionar de neologisme)
ţáglă s. f. (sil. -glă), g.-d. art. ţáglei; pl. ţágle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ţáglă, ţágle, s.f. (reg.) 1. ţepuşă, vergea, zăbrea, prăjină, aşchie. 2. zăvor. 3. pirostrie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ŢÁGLĂ s. (TEHN.) biletă. (~ pentru bare, sârme.)
(Dicţionar de sinonime)
ŢÁGLĂ s. v. năsălie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŢÁGL//Ă ~e f. Semifabricat de oţel din care se laminează bare, sârme etc. ori se forjează piese. /<germ. Zageal
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ţáglă s. f. (sil. -glă), g.-d. art. ţáglei; pl. ţágle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ţáglă, ţágle, s.f. (reg.) 1. ţepuşă, vergea, zăbrea, prăjină, aşchie. 2. zăvor. 3. pirostrie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ŢÁGLĂ s. (TEHN.) biletă. (~ pentru bare, sârme.)
(Dicţionar de sinonime)
ŢÁGLĂ s. v. năsălie.
(Dicţionar de sinonime)