țambră

ŢÁMBRĂ, ţambre, s.f. Construcţie de lemn care căptuşeşte pereţii unei galerii de mină sau a unei fântâni. – Din pol. cembra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢÁMBR//Ă ~e f. rar 1) Căptuşeală de scânduri (în galeriile unei mine sau a unei fântâni). 2) reg. Scândură cu lăţimea (şi grosimea) mică. ~ de consolidare. /<pol. cembra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ţámbră (-re), s.f. – Dulap, scîndură. Pol. cembry, cembra (Cihac, II, 428). – Der. ţămbrui, vb. (a face tîmplărie); ţămbruitură, s.f. (tîmplărie, lemnărie). În Mold.
(Dicţionarul etimologic român)

ţámbră s. f., g.-d. art. ţámbrei; pl, ţámbre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţâmbră, ţâmbre, s.f. (reg.) podoabă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)