ŢANŢOŞÍE s.f. (Rar) Mândrie, semeţie, îngâmfare, fudulie. – Ţanţos + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŢANŢOŞÍE f. rar Atitudine de superioritate nejustificată faţă de alţii; fală; îngâmfare; înfumurare; semeţie; măreţie; mândrie. /ţanţoş + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ţănţoşíe (pop.) s. f., art. ţănţoşía, g.-d. ţănţoşíi, art. ţănţoşíei
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
ţanţoşíe s. f., art. ţanţoşía, g.-d. ţanţoşíi, art. ţanţoşíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ŢANŢOŞÍE s. v. aroganţă, fală, fudulie, infa-tuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeţie, trufie, vanitate.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŢANŢOŞÍE f. rar Atitudine de superioritate nejustificată faţă de alţii; fală; îngâmfare; înfumurare; semeţie; măreţie; mândrie. /ţanţoş + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
ţanţoşíe s. f., art. ţanţoşía, g.-d. ţanţoşíi, art. ţanţoşíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ŢANŢOŞÍE s. v. aroganţă, fală, fudulie, infa-tuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeţie, trufie, vanitate.
(Dicţionar de sinonime)