țanc dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŢÂNC, ţânci, s.m. 1. (Fam.; uneori depr.) Copilaş, băieţaş. [Var.: (reg.) ţinc s.m.] – Din magh. cenk.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TANC, tancuri, s.n. 1. Maşină de luptă blindată, înzestrată cu tunuri, mitraliere etc. instalate în turelă şi în partea din faţă a vehiculului, cu roţile montate pe şenile, care poate străbate terenuri accidentate. 2. Rezervor din tablă sau din oţel folosit pentru depozitarea sau transportarea lichidelor; vehicul înzestrat cu un astfel de rezervor. ♢ Tanc petrolier = navă folosită la transportul petrolului sau al derivatelor lui. ♦ Vagonet metalic folosit în mine, cu capacitatea de o tonă. 3. (Fot.) Cutie de plastic de construcţie specială, în care se developează filme fotografice. – Din fr. tank, germ. Tank.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢANC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care redă un zgomot ascuţit, metalic. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢANC2, (2) ţancuri, s.n. 1. (În loc. adv.) La ţanc = la timp, la momentul potrivit. 2. (Reg.) Beţisor cu mai multe crestături, cu care se măsoară laptele la stână sau ţuica în cazan. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢANC3, ţancuri, s.n. (Reg.) Vârf ascuţit şi înalt de stâncă. – Din germ. Zinken (dial. Zanken).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢÂN//C ~ci m. 1) fam. Pui de câine; căţel. 2) depr. Copil de vârstă mică. /cf. ung. cenk
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TANC ~uri n. 1) Maşină blindată pe şenile, prevăzută cu un tun şi capabilă să străbată terenuri accidentate şi să treacă peste diferite obstacole. 2) tehn. Rezervor pentru păstrarea sau transportarea diferitelor lichide. ♢ ~ petrolier navă pentru transportarea petrolului. 3) Vagonet metalic (cu capacitatea de o tonă) folosit în mine. /<fr. tank, germ. Tank
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŢANC1 interj. (se foloseşte pentru a reda un zgomot metalic ascuţit). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŢANC2 ~uri n. pop. Beţişor gradat cu care se măsoară laptele muls la o stână. ♢ La ~ exact când trebuie; la momentul potrivit. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŢANC3 ~uri n. reg. Vârf ascuţit al unei stânci. /<germ. Zinken
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tanc (-curi), s.m. – 1. Rezervor. – 2. Car de luptă. Fr. (engl.) tank. – Der. tanchist, s.m. (militar într-o unitate de tancuri).
(Dicţionarul etimologic român)

ţanc (-curi), s.n. – 1. Pisc, culme. – 2. Punct, moment exact. – 3. Ţintă, obiectiv. – 4. Miră, cătare. – 5. Gradaţie pentru a măsura butoaie. – 6. Măsurare, cotit, cotărit. – Var. înv. ţenchi. De la ţanc, var lui ţac, cf. celelalte der. de la această rădăcină expresivă. Pentru prezenţa infixului nazal, cf. bo(n)t, cio(n)c, ciu(n)t. Legătura cu sl. znakŭ „semn” (Cihac, II, 429) este improbabilă; nici cea presupusă cu germ. Zinke, Zacke (Tiktin; Candrea) sau mag. czenk (Lacea, Dacor., III, 744) nu este mai puţin improbabilă. Der. ţencuşe (var. ţăncuşe, ţincuşe), s.f. (vîrf, ascuţiş, colţ; bucată de răboj pentru control; un anumit joc de copii cu pietricele sau cu boabe de porumb), cu suf. dim.; ţanţoş, adj. (mîndru, fălos, încrezut), probabil în loc de *ţancoş, cf. sp. encumbrarse (după Cihac, II, 534, din mag. dacos; după Scriban, din mag. cincos „perfid”); ţănţoşa, vb. refl. (a se mîndri, a se făli).
(Dicţionarul etimologic român)

TANC s.n. 1. Car de luptă blindat şi înarmat puternic (cu mitraliere, tunuri etc.), având roţile montate pe şenile. 2. Rezervor din tablă de oţel pentru diferite lichide. ♦ Vagonet metalic de o tonă. ♦ Tanc petrolier = navă comercială destinată transportului produselor petroliere. [< engl., fr. tank, germ. Tank].
(Dicţionar de neologisme)

TANC s. n. 1. autovehicul de luptă blindat şi înarmat puternic, cu roţile pe şenile. 2. rezervor, din tablă de oţel, etanş, pentru diferite lichide. 3. vagonet metalic de o tonă. 4. cutie de plastic specială în care se developează filme fotografice; doză2 (3). (< fr., engl. tank, germ. Tank)
(Marele dicţionar de neologisme)

ţâncul-pământului (zool.) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţânc s. m., pl. ţânci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tanc s. n., pl. táncuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţanc/ţanc-ţánc interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţanc (vârf de stâncă, beţişor) s. n., pl. ţáncuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţânc, ţânci, s.m. (pop. şi fam.) 1. copilaş, băieţaş. 2. pui de animal (sălbatic sau de câine). 3. popândău. 4. orbete.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
ŢÂNCUL-PĂMÂNTULUI s. v. orbete.
(Dicţionar de sinonime)

ŢÂNC s. v. puşti.
(Dicţionar de sinonime)

TANC s. (MIL.) (rar) car de asalt.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tan

Cuvinte se termină cu literele: nc anc