țarțam

ŢARŢÁM, ţarţamuri, s.n. (Reg.) Ciucure, franj; dantelă; (la pl.) podoabe, zorzoane. [Var.: sarsám, sărsám, zarzám s.n.] – Din magh. szerszám.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢARŢÁM ~uri n. reg. 1) Garnitură din franjuri, ciucuri sau horbote, aplicată pe marginea unei ţesături. 2) la pl. Obiecte mărunte, lipsite de valoare şi de gust, folosite drept podoabe; zorzoane. /<ung. szerzám
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ţartám (-muri), s.n. – Ciucure, franj. – Var. sarsam, sersam. Mag. szerszám (Cihac, II, 526; Gáldi, Dict., 157).
(Dicţionarul etimologic român)

ţarţám s. n., pl. ţarţámuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ŢARŢÁM s. v. canaf, ciucure, franj.
(Dicţionar de sinonime)

ŢARŢÁMURI s. pl. v. zorzoane.
(Dicţionar de sinonime)