țarnă

TẤRNĂ, târne, s.f. (Reg.) I. 1. Coş de nuiele, mai larg la gură decât la fund (prevăzut cu două toarte); coşarcă, târnog. ♦ Stup de albine făcut din nuiele împletite. 2. Unealtă de pescuit peşti mici, făcută din nuiele împletite. 3. Vas mare cu care se transportă mâncarea lucrătorilor la câmp. II. Art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Var.: târn s.n.] – Cf. bg. t r ă v n a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢẮRNĂ s.f. v. ţărână.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢÁRNĂ s.f. v. ţarină¹.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

tîrnă (-ne), s.f. – 1. Coş mare de răchită, de nuiele. – 2. Stup de nuiele. – 3. (Olt.) Botniţă care se pune la vite pentru a le împiedica să pască. Origine incertă. Se consideră der. din bg. trăvna, sb. trnka (Cihac, II, 402; Tiktin; Candrea; bg. tărna, adăugat de Conev 74, pare să provină din rom.), în legătură cu sl. trŭnŭ „spin”, cf. tîrn. Această der. este posibilă, dar nu încetează să fie bătătoare la ochi apropierea de mgr. τράνα, lat. med. trana „împletitură de nuiele” (Goelzer, Bull. Du Cange, III, 159), de origine necunoscută.
(Dicţionarul etimologic român)

târnă (coşarcă, unealtă de pescuit) s. f., g.-d. art. târnei; pl. târne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TÂRNĂ s. v. coşarcă, stup.
(Dicţionar de sinonime)