țeastă

ŢEÁSTĂ, ţeste, s.f. (Pop.) 1. Cutie craniană, craniu, scăfârlie, hârcă; p. ext. cap¹. 2. Carapace. – Lat. testa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢEÁSTĂ ţéste f. pop. 1) (la om şi la animalele vertebrate) Totalitate a oaselor capului; craniu. 2) (la broaştele-ţestoase, raci etc.). Înveliş tare format din tegumente osoase, care protejează corpul; carapace; ţest. [G.-D. ţestei] /<lat. testa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ţeástă (-éste), s.f. – 1. Hîrcă, craniu. – 2. Carapace. Lat. tĕsta (REW 8682), cf. it., prov., cat., sp. testa, fr. tête. Tiktin se îndoieşte că ar fi moştenit; dar apare în vorbirea populară, chiar dacă circulaţia lui este în prezent redusă (ALR, I, 7). S-a păstrat mai bine sub forma ţest, s.n. (înv., craniu; înv., carapace; înv., capitel; castron sau vas de pămînt folosit drept cuptor, se ţine cald peste aluatul care se pune la copt), din lat. tĕstum (Puşcariu, 1728; REW 8686), cf. mr. ţest, megl. ţost. – Der. ţestos, adj. (care are carapace, încăpăţînat, îndărătnic).
(Dicţionarul etimologic român)

ţeástă s. f., g.-d. art. ţéstei; pl. ţéste
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ŢEÁSTĂ s. v. craniu.
(Dicţionar de sinonime)

ŢEÁSTĂ s. v. carapace, ţest.
(Dicţionar de sinonime)