țeft dex - definiţie, sinonime, conjugare

țeft

ţeft (-turi), s.n. – 1. Sîn, breaslă. – 2. Centru, punct central. – 3. Par în centrul ariei. – Var. ţef, ţeh. Sb., rus., ceh. „corporaţie”, din germ. Zeche (Sanzewitsch 211; Scriban), săs. tsêchen (Borcea, 216). Pentru semantism, cf. cele două sensuri ale lui gremio „sîn” şi corporaţie. Cuvînt înv.
(Dicţionarul etimologic român)

ţeft s.n. (înv. şi reg.) 1. par în mijlocul ariei. 2. cureaua de la crucea trăsurii. 3. (fig.) centru, stăpânire. 4. moment decisiv.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: te tef

Cuvinte se termină cu literele: ft eft