țel dex - definiţie, sinonime, conjugare
TEL, teluri, s.n. 1. Instrument de sârmă cu mâner folosit în bucătărie pentru a bate albuşul de ou, frişca, crema etc. 2. Resort, arc de sârmă (de oţel) folosit la canapele, somiere, fotolii etc.; drot. ♦ (Rar) Sârmă care susţine şi întăreşte forma unui corset. 3. Coardă mică de metal la un instrument muzical. – Din tc. tel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢEL, ţeluri, s.n. 1. Punct, loc la care cineva vrea să ajungă; p. ext. obiectiv către care tinde cineva, punct final; scop. 2. (Înv.) Punct, semn care se ocheşte, care trebuie nimerit când se trage cu o armă; ţintă. ♦ Cătarea puştii. ♢ Loc. adv. În ţel sau în ţelul puştii = în bătaia puştii. ♦ Dispozitiv de ochire aşezat în interiorul lunetei unei arme. – Cf. germ. Z i e l, rus. ţ e l, magh. c e l.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TEL ~uri n. 1) Obiect de bucătărie, constând dintr-un arc în spirală cu mâner, folosit pentru a bate albuşurile de ou sau cremele. 2) Resort de sârmă folosit la mobila pe arcuri (canapele, fotolii). /<turc. tel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŢEL ~uri n. 1) Anticipare mintală a rezultatului spre care este orientată o activitate; scop. 2) pop. Punct în care ocheşte cineva cu o armă; ţintă. /< germ. Ziel, rus. ţel\', ung. cel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tel (-luri), s.n. – 1. Sîrmă. – 2. Resort, arc, spirală. – 3. Coardă muzicală. – Mr. tel’u, megl. tel’. Tc. tel (Şeineanu, II, 353; Lokotsch 2060; Ronzevalle 66), cf. ngr. τέλι, alb., bg. tel.
(Dicţionarul etimologic român)

ţel (-luri), s.n. – 1. Ţintă. – 2. Scop, intenţie, obiectiv. – 3. Cătare, miră. – Var. ţăl. Germ. Ziel, prin intermediul pol. cel (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 432; Berneker 124), mag. cél; mai puţin probabil prin rus. celĭ (Sanzewitsch 211), deoarece rus. provine din pol. (Vasmer, II, 288). – Der. ţelui (var. ţălui, ţeli), vb. (a ochi).
(Dicţionarul etimologic român)

TEL- v. tele-.
(Dicţionar de neologisme)

TEL1 s. n. colină artificială formată din ruinele unor aşezări antice. (< fr. tell)
(Marele dicţionar de neologisme)

TEL2(E)- elem. „departe, (de) la distanţă”; „televiziune”. (< fr. tél/é/-, cf. gr. tele)
(Marele dicţionar de neologisme)

TEL3(O)- elem. „mamelon”. (< fr. thél/o/-, cf. gr. thele)
(Marele dicţionar de neologisme)

tel s. n., pl. téluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţel s. n., pl. ţéluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TEL s. bătător, (reg.) sârmea. (~ pentru bătut frişca, ouăle etc.)
(Dicţionar de sinonime)

TEL s. v. beteală, sârmă.
(Dicţionar de sinonime)

ŢEL s. 1. v. cauză. 2. v. scop. 3. v. ţintă. 4. menire, obiectiv, rol, rost, scop, sens, ţintă, (pop.) noimă. (~ul acestor măsuri a fost acela de a ...)
(Dicţionar de sinonime)

ŢEL s. v. cătare, miră, semn, ţintă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: te

Cuvinte se termină cu literele: el