țesală dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŢESÁLĂ, ţesale, s.f. 1. Unealtă de metal dinţată, cu care se curăţă pielea şi părul vitelor, îndeosebi al cailor. 2. Fig. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Din bg., scr. česalo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢESĂLÁ, ţesál, vb. I. Tranz. 1. A curăţa, a peria un animal cu ţesala (1). 2. Fig. (Fam.) A bate zdravăn. [Prez. ind. şi: ţesắl] – Din ţesală.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢESÁL//Ă ~e f. Unealtă formată dintr-o placă metalică dinţată, prevăzută cu mâner şi folosită pentru a curăţa corpul unor animale. [G.-D. ţesalei] /<bulg., sb. ţesalo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ŢESĂLÁ ţesál tranz. 1) (cai sau vite) A curăţa cu ţesala. 2) fig. A bate tare; a chelfăni; a scărmăna; a pieptăna; a peni. [Şi ţesăl] /Din ţesală
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ŢESĂLÁ mă ţesál intranz. A face (concomitent) schimb de lovituri (cu cineva). [Şi mă ţesăl] /Din ţesală
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ţesálă (-ắli), s.f. – Unealtă de periat caii. – Var. cesală; săceală. Megl. chişeală, ceşeală. Sl. česalo „pieptene” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48; Conev 73; Graur, BL, IV, 90), cf. bg., sb., slov. cesalo. – Der. ţesăla (var. cesăla, săcela), vb. (a peria caii).
(Dicţionarul etimologic român)

ţesálă s. f., g.-d. art. ţesálei; pl. ţesále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţesălá vb., ind. prez. 1 sg. ţesál/ţesăl, 2 sg. ţesáli/ţesăli, 3 sg. şi pl. ţesálă; conj. prez. 3 sg. şi pl. ţesále/ţesăle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŢESÁLĂ s. (înv. şi reg.) pieptene. (~ pentru cai.)
(Dicţionar de sinonime)

ŢESĂLÁ vb. (rar) a pansa, (pop.) a pieptăna. (A ~ un cal.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: te tes tesa tesal

Cuvinte se termină cu literele: la ala sala esala