țesere dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŢÉSE, ţes, vb. III. 1. Tranz. A încrucişa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de ţesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o ţesătură. ♢ Refl. pas. Se ţese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-şi face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucişa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢÉSERE, ţeseri, s.f. (Rar) Acţiunea de a (se) ţese. – V. ţese.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ŢÉSE ţes 1. tranz. 1) (pânze, stofe etc.) A confecţiona prin încrucişarea firelor de bătătură cu cele de urzeală (la războiul de ţesut). 2) (ciorapi, haine sau stofe rupte) A repara refăcând ţesătura cu acul. 3) fig. (acţiuni ostile sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a unelti; a urzi; a monta. 2. intranz. 1) A se ocupa cu confecţionarea ţesăturilor. 2) (despre păianjeni) A-şi face pânza. /<lat. texere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ŢÉSE pers.3 se ţes intranz. 1) (despre fiinţe) A umbla în diferite direcţii, mişunând. 2) fig. A se întretăia ca firele urzelii. /<lat. texere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ţése (-s, sút), vb. – A face ţesături. – Mr. ţas, ţăsui, ţăseare, megl. ţǫs, istr. ţesu. Lat. texĕre (Puşcariu 1727; REW 8693); cf. it. tessere, prov. teiser, fr. tisser, cat. teixir, sp. tejer, port. tecer. – Der. ţesător, s.m. (om care ţese); ţesătoare, s.f. (femeie care ţese); ţesătorie, s.f. (fabrică de textile); ţesătură, s.f. (obiect ţesut; urzeală; bătătură; îngrăditură de nuiele); întreţese, vb., după fr. entretisser; ţesut, s.n. (acţiunea de a ţese; organ anatomic).
(Dicţionarul etimologic român)

TÉSERĂ s.f. (Ant.) Fisă de metal folosită ca bilet de intrare la spectacole. [< lat. tessera].
(Dicţionar de neologisme)

TÉSERĂ s. f. (ant.) fisă de metal sau de fildeş, bilet de intrare la spectacole, ca buletin de vot, ca jeton etc. (< fr. tessère, lat. tessera)
(Marele dicţionar de neologisme)

ţése vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ţes, 3 sg. ţése, 1 pl. ţésem, perf. s. 1 sg. ţesúi, 1 pl. ţesúrăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. ţeásă; part. ţesút
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţésere s. f., g.-d. art. ţéserii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŢÉSE vb. 1. (reg.) a rosti. (A ~ pânza.) 2. a cârpi, a coase, a prinde, (Transilv.) a ştopoli, (Mold.) a ţârâi. (~ ciorapii.)
(Dicţionar de sinonime)

ŢÉSE vb. v. complota, conjur, conspira, inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui, unelti.
(Dicţionar de sinonime)

ŢÉSERE s. 1. v. ţesut. 2. v. cârpire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: te tes tese teser

Cuvinte se termină cu literele: re ere sere esere