țesut

ŢÉSE, Å£es, vb. III. 1. Tranz. A încruciÅŸa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de Å£esut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o Å£esătură. ♢ Refl. pas. Se Å£ese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-ÅŸi face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încruciÅŸa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

Å¢ESÚT¹, Å£esuturi, s.n. 1. Faptul de a Å£ese; meÅŸteÅŸugul Å£esătoriei. 2. Å¢esătură (1). 3. Ansamblu de celule animale sau vegetale având aceeaÅŸi structură ÅŸi aceleaÅŸi funcÅ£ii într-un organism. Å¢esut nervos. – V. Å£ese.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

Å¢ESÚT², -Ä‚, Å£esuÅ£i, -te, adj. 1. Care a fost confecÅ£ionat la războiul² mecanic sau manual. 2. Care a fost cârpit². – V. Å£ese.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ŢÉSE ţes 1. tranz. 1) (pânze, stofe etc.) A confecţiona prin încrucişarea firelor de bătătură cu cele de urzeală (la războiul de ţesut). 2) (ciorapi, haine sau stofe rupte) A repara refăcând ţesătura cu acul. 3) fig. (acţiuni ostile sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a unelti; a urzi; a monta. 2. intranz. 1) A se ocupa cu confecţionarea ţesăturilor. 2) (despre păianjeni) A-şi face pânza. /<lat. texere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ŢÉSE pers.3 se ţes intranz. 1) (despre fiinţe) A umbla în diferite direcţii, mişunând. 2) fig. A se întretăia ca firele urzelii. /<lat. texere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

Å¢ESÚT¹ ~uri n. 1) v. a Å¢ese ÅŸi a se Å¢ese. 2) OcupaÅ£ie de Å£esător. 3) v. Å¢esÄ‚torie. ÃŽnvaţă ~ul. /v. a (se) Å£ese
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

Å¢ESÚT² ~uri n. Totalitate a celulelor care formează un sistem anatomic sau vegetal ÅŸi are aceeaÅŸi structură ÅŸi aceleaÅŸi funcÅ£ii într-un organism. ~ muscular. /v. a (se) Å£ese
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ţése (-s, sút), vb. – A face Å£esături. – Mr. Å£as, ţăsui, ţăseare, megl. ţǫs, istr. Å£esu. Lat. texÄ•re (PuÅŸcariu 1727; REW 8693); cf. it. tessere, prov. teiser, fr. tisser, cat. teixir, sp. tejer, port. tecer. – Der. Å£esător, s.m. (om care Å£ese); Å£esătoare, s.f. (femeie care Å£ese); Å£esătorie, s.f. (fabrică de textile); Å£esătură, s.f. (obiect Å£esut; urzeală; bătătură; îngrăditură de nuiele); întreÅ£ese, vb., după fr. entretisser; Å£esut, s.n. (acÅ£iunea de a Å£ese; organ anatomic).
(Dicţionarul etimologic român)

ŢESÚT s. n. complex de celule (şi elemente intercelulare) având aceeaşi origine şi structură şi aceleaşi funcţii într-un organism viu. (după fr. tissu)
(Marele dicţionar de neologisme)

ţése vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ţes, 3 sg. ţése, 1 pl. ţésem, perf. s. 1 sg. ţesúi, 1 pl. ţesúrăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. ţeásă; part. ţesút
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţesút s. n., (biol.) pl. ţesúturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ŢÉSE vb. 1. (reg.) a rosti. (A ~ pânza.) 2. a cârpi, a coase, a prinde, (Transilv.) a ştopoli, (Mold.) a ţârâi. (~ ciorapii.)
(Dicţionar de sinonime)

ŢÉSE vb. v. complota, conjurá, conspira, inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui, unelti.
(Dicţionar de sinonime)

ŢESÚT s. I. 1. ţesere. (~ul pânzei.) 2. ţesătorie, (înv.) ţesătură. (Învaţă ~ul.) II. (ANAT.) ţesut acoperitor v. ţesut de apărare; ţesut de apărare = ţesut acoperitor; ţesut embrionar = ţesut meriste-mic; ţesut fundamental v. ţesut trofic; ţesut meristemic = ţesut embrionar; ţesut trofic = ţesut fundamental.
(Dicţionar de sinonime)