țigâi dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŢIGẤI, ţigâi, s.m. Specie de gândac mare, negru cu pete galbene, care trăieşte prin pădurile de conifere (Hylobius abietis). – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TIGÁIE, tigăi, s.f. 1. Vas de bucătărie de formă rotundă, cu marginea joasă şi cu o coadă lungă, întrebuinţat la prăjit. ♦ (Reg.) Cratiţă cu două toarte în care se fierbe mâncarea. 2. Mic recipient la vechile arme de foc, în care se punea praful de puşcă. – Din bg. tigan, scr. tiganj.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢIGÁIE, ţigăi, adj. (Despre lână) Scurtă şi creaţă, moale, mătăsoasă; (despre oi) cu lână scurtă, creaţă şi mătăsoasă. ♦ (Substantivat) Rasă de oi autohtonă, crescută pentru producţia de lână semifină, de carne şi lapte; oaie din această rasă. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TIG//ÁIE ~ăi f. 1) Vas de bucătărie rotund, cu fundul plat, cu marginile joase şi cu o coadă lungă, folosit la prăjit. ♢ A se uita cu un ochi la gaie şi cu altul la ~ a fi saşiu. 2) Conţinutul unui asemenea vas. O ~ de cartofi. 3) Mic recipient în care se punea praful de puşcă la vechile arme de foc. [G.-D. tigăii] /<sl. tigani
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŢIG//ÁIE1 ~ăi f. 1) Rasă de oi autohtonă cu lâna scurtă, moale şi creaţă. 2) Oaie care face parte din această rasă. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŢIG//ÁIE2 ~ăi adj. (despre oi) Care are lână scurtă, moale şi creaţă. ♢ Lână ~ lână cu firul scurt şi creţ. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tigáie (-ắi), s.f. – 1. Vas de bucătărie pentru prăjit, cratiţă. – 2. Căldare, tingire, lagăr. – 3. Mic recipiwnt în care se punea praful de puşcă la vechile arme de foc. – Var. înv. tigan. Mr. tigane, megl. tigana. Mgr. τιγάνι (Miklosich, Fremdw., 132; Cihac, II, 706; Tiktin; Vasmer, Gr., 142), cf. cuman. tegana (Kuun 124), sl. tiganŭ, bg., sb., cr. tigan, rus. tagan. – Der. tigăiţă, s.f. (tigaie mică; casoletă).
(Dicţionarul etimologic român)

ţigâi s. m., pl. ţigâi, art. ţigâii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tigáie s. f., art. tigáia, g.-d. art. tigăii; pl. tigăi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţigáie adj. f., s. f., pl. ţigăi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TIGÁIE s. 1. (reg.) rânel, (Ban., Transilv. şi Olt.) raină. (~ pentru prăjitul unor alimente.) 2. tigăiţă. (~ pentru praful de puşcă.) 3. (TEHN.) broască. (~ la scrânciob.)
(Dicţionar de sinonime)

TIGÁIE s. v. broască, cratiţă, teică.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ti tig tiga

Cuvinte se termină cu literele: ai gai igai