țigăncuță

ŢIGĂNCÚŢĂ, ţigăncuţe, s.f. Ţigăncuşă. – Ţigancă + suf. -uţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢIGĂNCÚŢ//Ă ~e f. (diminitiv de la ţigancă) Fată sau femeie tânără brunetă. /ţigancă + suf. ~uţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ţigăncúţă s. f., g.-d. art. ţigăncúţei; pl. ţigăncúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ŢIGĂNCÚŢĂ s. ţigăncuşă.
(Dicţionar de sinonime)