țigănească dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŢIGĂNÉSC, -EÁSCĂ, ţigăneşti, adj. Care aparţine ţiganilor, privitor la ţigani, de ţigani. – Ţigan + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢIGĂNÍ, ţigănesc, vb. IV. Refl. A insista mult (şi în mod dizgraţios) pentru a obţine ceva; a cere ceva cu încăpăţânare; p. ext. a se târgui, a se tocmi (mahalageşte). – Din ţigan.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢIGĂN//ÉSC ~eáscă (~éşti) Care ţine de ţigani; propriu ţiganilor. Port ~. /ţigan + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ŢIGĂN//Í mă ~ésc intranz. pop. 1) A cere cu insistenţă şi într-un mod sâcâitor (provocând repulsie). 2) A se târgui prea mult (pentru un lucru minor). /Din ţigan
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŢIGĂNEÁSCĂ1 f. mai ales art. Limba ţiganilor. /ţigan + suf. ~ească
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŢIGĂN//EÁSCA2 f. art. 1) Dans popular bărbătesc caracterizat prin lovituri în podele şi bătăi cu palmele peste carâmbi. 2) Melodie după care se execută acest dans. /ţigan + suf. ~ească
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

papagál-ţigănésc s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţigănésc adj. m., f. ţigăneáscă; pl. m. şi f. ţigănéşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţigăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ţigănésc, imperf. 3 sg. ţigăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ţigăneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ALBINĂ-ŢIGĂNEÁSCĂ s. v. bărzăun, bondar, gărgăun.
(Dicţionar de sinonime)

PAPAGAL-ŢIGĂNÉSC s. v. ceucă, stancă, stăncuţă.
(Dicţionar de sinonime)

PASĂRE-ŢIGĂNEÁSCĂ s. v. codobatură, prundar, prundaş.
(Dicţionar de sinonime)

ŢIGĂNÉSC adj. (rar) ţigan.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ti tig tiga tigan tigane

Cuvinte se termină cu literele: ca sca asca easca neasca