țiglar
ŢIGLÁR, ţiglari, s.m. Persoană care face ţigle1 sau care acoperă clădirile cu ţiglă1. – Ţiglă + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŢIGLÁR ~i m. 1) rar Persoană care face ţigle. 2) rar Muncitor specializat în acoperirea clădirilor cu ţiglă. 3) înv. Negustor de ţiglă. /ţiglă + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ţiglár s. m. (sil. -glar), pl. ţiglári
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŢIGLÁR ~i m. 1) rar Persoană care face ţigle. 2) rar Muncitor specializat în acoperirea clădirilor cu ţiglă. 3) înv. Negustor de ţiglă. /ţiglă + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)