țiitor dex - definiţie, sinonime, conjugare

țiitor

[Sinonime]
ŢIITÓR, -OÁRE, ţiitori, -oare, s.f., adj. 1. S.f. (Pop.) Concubină. 2. S.f. pl. Loc unde stă vânătorul la pândă; loc pe unde trece vânatul. 3. Adj. (Înv.) Care ţine mult timp; durabil. [Pr.: ţi-i-] – Ţine + suf. -itor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ţiitór adj. m. (sil. ţi-i-), pl. ţiitóri; f. sg. şi pl. ţiitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŢIITÓR adj. v. durabil, rezistent, solid, trainic.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ti tii tiit tiito

Cuvinte se termină cu literele: or tor itor iitor