țimir dex - definiţie, sinonime, conjugare

țimir

ţimir ţimir
ŢIMÍR, ţimire, s.n. 1. (Înv. şi reg.) Emblemă care serveşte drept semn distinctiv al unei familii nobile, al unui oraş, al unei corporaţii sau membrilor ei, unei ţări etc. 2. Denumire dată în evul mediu, în ţările române, călăuzei şi însoţitorului oficial al unui străin, mai cu seamă de la hotare până la curtea domnească. [Var.: ţimáră s.f.] – Din magh. cimer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ţimír (-ruri), s.m. – Blazon, emblemă. Mag. cimer (Tiktin; Gáldi, Dict., 166), din germ. Zimier, fr. cimier. În Trans., înv. – Der. ţimiraş, s.m. (trimis, mesager), înv., numiţi astfel din cauza blazonului lor.
(Dicţionarul etimologic român)

ţimír (călăuză) s. m., pl. ţimíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţimír (emblemă) s. n., pl. ţimíre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ti tim timi

Cuvinte se termină cu literele: ir mir imir