țincar dex - definiţie, sinonime, conjugare

țincar

ŢINCÁR, ţincari, s.m. (Reg.; depr.) Copil, ţânc. – Ţinc2 + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ţincár s. m., pl. ţincári
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ti tin tinc tinca

Cuvinte se termină cu literele: ar car ncar incar