țintățel dex - definiţie, sinonime, conjugare

țintățel

ŢINTĂŢÉL, ţintăţei, adj. (Reg.) Diminutiv al lui ţintat (2). – Ţintat + suf. -el.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ţintăţél adj. m., pl. ţintăţéi, art. ţintăţéii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ti tin tint tinta tintat

Cuvinte se termină cu literele: el tel atel tatel ntatel