țintar dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŢINTÁR, (1) ţintare, s.n. (2) ţintari, s.m. 1. S.n. Joc de societate la care se foloseşte un carton cu un desen special pe care jucătorii mişcă piese după anumite reguli; moară. 2. S.m. (Ornit.) Inăriţă. – Ţintă + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢINTÁR1 ~e n. Joc de societate în care participanţii mută piese conform unor reguli speciale pe un carton cu un anumit desen. /ţintă + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŢINTÁR2 ~i m. Pasăre migratoare, de talie mică, cu penaj castaniu pe spate, roşu în frunte şi roz pe piept. /ţintă + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ţintár (zool.) s. m., pl. ţintári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţintár (joc) s. n., pl. ţintáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţinţár s. m., pl. ţinţári
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŢINTÁR s. moară, (Mold.) car. (Jocul distractív numit ~.)
(Dicţionar de sinonime)

ŢINTÁR s. v. inăriţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ti tin tint tinta

Cuvinte se termină cu literele: ar tar ntar intar