ținteș

ŢÍNTEŞ, -Ă, ţinteşi, -e, adj. (Despre oameni) Care ţinteşte bine, care nimereşte ţinta, care este bun ţintaş; p. ext. (despre ochi) ager, scrutător. – Ţintă + suf. -eş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢÍNTEŞ ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care ţinteşte bine; bun ţintaş. 2) (despre privire, ochi) Care este aţintit într-un anumit punct; orientat într-o anumită direcţie; pironit. /ţintă + suf. ~eş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ţínteş adj. m., pl. ţínteşi; f. sg. ţínteşă, pl. ţínteşe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţintéş, ţínteşă, adj. (reg.) 1. îndreptat către o ţintă. 2. bun ţintaş. 3. ţeapăn. 4. ţintat; cu o ţintă în frunte (un animal).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)