țipat dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŢIPÁ1, ţip, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A striga cu glas tare şi ascuţit (de durere, de spaimă); a zbiera. ♦ A vorbi cu glas ridicat; a-şi manifesta faţă de cineva nemulţumirea, enervarea, mânia prin vorbe răstite; a se răsti la cineva. ♦ A scoate sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical. 2. (Despre animale) A scoate strigăte specifice puternice, ascuţite. 3. Fig. (Despre culori sau obiecte colorate) A face o impresie neplăcută (din cauza intensităţii sau a stridenţei nuanţelor); a bate la ochi. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢIPÁ2, ţip, vb. I. Tranz. (Reg.) 1. A arunca, a azvârli. ♦ Spec. A arunca de pe sine o haină, un obiect de îmbrăcăminte etc. 2. A scoate, a da afară. 3. A alunga, a goni. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢIPÁT, -Ă, ţipaţi, -te, adj. (Rar) Rostit cu glas tare şi ascuţit; strident. – V. ţipa1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢÍPĂT, ţipete, s.n. Strigăt ascuţit (de durere sau de spaimă), zbieret, urlet, strigăt. [Var.: ţípet s.n.] – Ţipa1 + suf. -ăt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ŢIPÁ ţip intranz. 1) (despre fiinţe) A scoate ţipete; a răcni; a striga. ~ de durere. 2) A vorbi pe un ton ridicat; a-şi manifesta nemulţumirea sau mânia prin vorbe răstite; a striga; a vocifera. ~ la copii. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŢÍP//ĂT ~ete n. Strigăt puternic (scos de om sau de unele animale); răcnet; răget. ~ ascuţit. /a ţipa + suf. ~ăt
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ţipá (a striga, a arunca) vb., ind. prez. 1 sg. ţip, 3 sg. şi pl. ţípă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţípăt s. n., pl. ţípete
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŢIPÁ vb. 1. v. striga. 2. a răcni, a striga, a urla, a zbiera, (reg.) a ţivli, (Transilv.) a puhăi, (Transilv. şi Maram.) a ţipoti, (fam. fig.) a se sparge. (~ de durere.) 3. a răcni, a striga, a urla, v. vocifera. 4. v. răsti. 5. v. chiui.
(Dicţionar de sinonime)

ŢIPÁ vb. v. alunga, arunca, azvârli, depărta, goni, izgoni, îndepărta, lepăda, zvârli.
(Dicţionar de sinonime)

ŢÍPĂT s. 1. v. strigăt. 2. răcnet, strigăt, urlet, zbierătură, zbieret, (rar) strigare, strigătură, ţipătură, (înv. şi reg.) răcnitură. (~ de durere.) 3. v. chiot.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A ţipa ≠ a şopti
(Dicţionar de antonime)

Ţipăt ≠ şoaptă, tăcere
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ti tip tipa

Cuvinte se termină cu literele: at pat ipat