țipoti

ŢIPOTÍ, ţipotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate ţipete, a ţipa¹, a striga. – Din ţipăt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ţipotí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ţipotésc, imperf. 3 sg. ţipoteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ţipoteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ŢIPOTÍ vb. v. răcni, striga, ţipa, urla, zbiera.
(Dicţionar de sinonime)