țirade dex - definiţie, sinonime, conjugare

țirade

tiradă ţirade
TIRÁDĂ, tirade, s.f. 1. (Adesea fig.) Parte dintr-un discurs în care oratorul dezvoltă pe larg (şi cu emfază) o idee, o teză. 2. Fragment dintr-o operă literară (dramatică), de întindere mai mare, caracterizată printr-o deosebită intensitate afectivă, spus fără întrerupere de unul dintre eroi. – Din fr. tirade.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TIRÁD//Ă ~e f. 1) Fragment dintr-un discurs în care oratorul dezvoltă detaliat şi cu emfază o idee. 2) Suită de fraze sau de versuri recitate fără întrerupere de un personaj de teatru. 3) fig. Frază lungă rostită cu emfază şi vehemenţă. /<fr. tirade
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TIRÁDĂ s.f. 1. Fragment dintr-un discurs în care oratorul dezvoltă pe larg o singură teză, o idee etc. 2. Fragment de largă întindere dintr-o operă dramatică, spus fără întrerupere de unul dintre eroi; (p. ext.) expunere plină de lucruri comune debitate pe nerăsuflate. ♦ (Muz.) Pasaj în formă de gamă sau apogiatură compusă din mai multe sunete. [< fr. tirade, cf. it. tirata].
(Dicţionar de neologisme)

TIRÁDĂ s. f. 1. parte a unui discurs în care oratorul dezvoltă pe larg şi cu emfază o teză, o idee. 2. fragment dintr-o operă dramatică spus fără întrerupere de unul dintre eroi; (p. ext.) expunere plină de lucruri comune debitate pe nerăsuflate. 3. (muz.) pasaj în formă de gamă sau apogiatură din mai multe sunete. (< fr. tirade)
(Marele dicţionar de neologisme)

tirádă s. f., g.-d. art. tirádei; pl. tiráde
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţiráde s.f. pl. (reg.) ornamente în lemn la casele ţărăneşti.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: ti tir tira tirad

Cuvinte se termină cu literele: de ade rade irade