țistuială
ŢISTUIÁLĂ, ţistuieli, s.f. Acţiunea de a ţistui şi rezultatul ei; sunet produs prin repetarea interjecţiei „ţist”; ţistuitură. [Pr.: -tu-ia-] – Ţistui + suf. -eală.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ţistuiálă s. f., g.-d. art. ţistuiélii; pl. ţistuiéli
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ţistuiálă s. f., g.-d. art. ţistuiélii; pl. ţistuiéli
(Dicţionar ortografic al limbii române)