țistuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŢISTUÍ, ţistuiesc, vb. IV. 1. Tranz. şi intranz. A recomanda sau a impune cuiva tăcere (prin folosirea interjecţiei „ţist”). ♦ Tranz. A domoli, a potoli (pe cineva). 2. Intranz. (Despre gloanţe) A şuiera. – Ţist + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ŢISTU//Í ~iésc 1. intranz. 1) A impune cuiva tăcere, rostind cuvântul „ţist!”. 2) rar (despre gloanţe) A produce un sunet ascuţit şi intens, străbătând aerul; a ţiui. 2. tranz. A face să se potolească; a domoli; a potoli; a modera; a tempera. /ţist + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ţistuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ţistuiésc, imperf. 3 sg. ţistuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ţistuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţistuíre s. f., g.-d. art. ţistuírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŢISTUÍ vb. v. calma, domoli, îmblânzi, îmbuna, împăca, linişti, piui, potoli, şuiera, ţiui, vâjâi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ti tis tist tistu tistui

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire tuire stuire