țistuitură
ŢISTUITÚRĂ, ţistuituri, s.f. Ţistuială. [Pr.: -tu-i-] – Ţistui + suf. -tură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ţistuitúră s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. ţistuitúrii; pl. ţistuitúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ţistuitúră s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. ţistuitúrii; pl. ţistuitúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)