țiuitoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŢIUITÓR, -OÁRE, ţiuitori, -oare, adj., s.f. 1. Adj. Care ţiuie. 2. S.f. (Rar) Fluier. [Pr.: ţi-u-i-] – Ţiui + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢIUIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care ţiuie; care produce ţiuituri. [Sil. ţi-u-] /a ţiui + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ţiuitoáre s. f. (sil. ţi-u-i-), g.-d. art. ţiuitórii; pl. ţiuitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţiuitór adj. m. (sil. ţi-u-i-), pl. ţiuitóri; f. sg. şi pl. ţiuitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŢIUITÓR adj. piuitor, şuierător, vâjâitor. (Zgomot ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ti tiu tiui tiuit tiuito

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare itoare