țivlit dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŢIVLÍ, ţivlesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A ţipa, a striga, a zbiera. – Din sl. cviliti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ţivlí (-lésc, -ít), vb. – A ţipa, a ţiui, a piui. – Var. ţîvli, ţifli. Sl. cviliti „a plînge” (Tiktin). – Der. ţivluitoare, s.f. (ţipătoare, ţiuitoare, fluier); ţuvloaie (var. ţifloaie, ţifoaie), s.f. (ţipătoare; flaut, fluier; adv., se zice despre burta umflată), ultimul sens probabil prin analogie cu aspectul obrajilor umflaţi la cîntatul cu ţuvloaia; ţifloia, vb. refl. (a se umfla cu mîncare).
(Dicţionarul etimologic român)

ţivlí vb. (sil. -vli), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ţivlésc, imperf. 3 sg. ţivleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ţivleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţivlí, ţivlésc, vb. IV (pop.) 1. a bodogăni, a protesta. 2. (reg.) a momi păsări cu fluierături.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

ţivlít, -ă, ţivlíţi, -te, adj. (reg.; despre sunete) ascuţit, subţire, şuierător.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
ŢIVLÍ vb. v. răcni, striga, ţipa, urla, zbiera.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ti tiv tivl tivli

Cuvinte se termină cu literele: it lit vlit ivlit