ţivlitór adj. m., pl. ţivlitóri; f. sg. şi pl. ţivlitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ţivlitoáre, ţivlitóri, s.f. (reg.) fluier de ademenit păsări.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ţivlitoáre, ţivlitóri, s.f. (reg.) fluier de ademenit păsări.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)