TOT, TOÁTĂ, toţi, toate, adj. nehot., pron. nehot., adv., s.n. I. Adj. nehot. 1. (La sg.) Întreg; integral, complet; din care nu lipseşte nimeni sau nimic; cât există, cât este, cât are; cât e de mare, cât se întinde, cât cuprinde; cât durează, cât ţine. Tot oraşul. Tot timpul. ♢ Loc. prep. Cu tot... = în ciuda... 2. (La sg.) Perfect. ♦ (Dă ideea de superlativ) Cum nu există (altul) mai mare, mai mult. ♢ Loc. adj. De tot... = cum nu se poate mai mult. 3. (La sg.) Fiecare (dintre...), oricare; care se repetă. ♢ Loc. adj. De toată ziua sau de toate zilele = care se face, se întâmplă, se poartă în fiecare zi. ♢ Loc. adv. Peste tot = pretutindeni. 4. (La pl.) Care este în număr complet, fără să lipsească nici unul; care este în serie completă, fără sa lipsească ceva. ♢ Loc. adv. În toate părţile = pretutindeni. ♦ (Alcătuieşte, împreună cu un num. card., numerale colective) Toţi cinci. ♢ Expr. A vârî (sau a băga) pe cineva în toţi sperieţii = a înfricoşa. II. Pron. nehot. 1. (La pl.; cu nuanţă de num. nehot.) Lucrurile sau fiinţele câte intră în discuţie sau care sunt de acelaşi fel (fără să lipsească nici unul). ♢ Loc. adv. Înainte de toate = în primul rând, mai presus de orice altceva. ♦ (Precedat de conj. „şi”, rezumă o enumeraţie) Restul care n-a fost amintit; celelalte. ♦ (Predomină ideea de varietate, de diversitate) Orice lucru, fără alegere. ♢ Expr. Toate ca toate (sau toatele), dar... (sau însă...) = celelalte ar mai merge, dar...; treacă-meargă, dar... 2. Lucrurile care, considerate împreună, formează un ansamblu. ♦ Loc. adv. Cu totul (şi cu totul) = pe de-a-ntregul, în întregime. Cu totul = a) în total; b) cu desăvârşire, în întregime. În tot sau (în) totului tot = a) la un loc, una cu alta; în total; b) într-un cuvânt, la urma urmelor. Tot în tot = pe de-a-ntregul. De tot = a) (cu sens modal) cu desăvârşire, în întregime; b) (cu sens temporal) pentru totdeauna, definitiv; c) foarte, extrem de... ♢ Loc. prep. Cu tot cu... sau cu (cineva sau ceva) cu tot = împreună, la un loc. ♢ Expr. Asta-i tot sau atâta (ori atâta-i) tot = doar atât (şi nimic mai mult). 3. (Intră în compunerea unor adjective) Atotcuprinzător. III. Adv. (Exprimă continuitatea, persistenţa) 1. Şi acuma, în continuare, încă; (în construcţii negative) nici acuma, până acuma nu... ♦ Şi mai departe, ca şi altă dată. 2. Mereu, tot timpul, toată vremea, totdeauna, pururea; necontenit, neîncetat, întruna. ♢ Expr. Să tot aibă...= ar putea să aibă (cel mult)... Să tot fie... = ar putea să fie (cel mult)... ♦ Statornic, permanent. 3. De repetate ori, adeseori, de multe ori. 4. (Exprimă o gradaţie a intensităţii) – Din ce în ce. IV. Adv. (Stabileşte identitatea, similitudinea, simultaneitatea) 1. (De) asemenea, la fel; în acelaşi chip. ♢ Expr. Tot aşa (sau astfel, atâta, acelaşi) = întocmai, exact aşa (sau atâta, acelaşi). ♢ (În corelaţie cu „aşa” sau„atât de...”, formează gradul de egalitate al comparativului) Tot atât de bun. ♢ Expr. Mi-e tot atâta = mi-e perfect egal. 2. (Urmat de substantive şi pronume, arată că fiinţa sau lucrul respectiv revine, apare într-o situaţie similară) Iarăşi, din nou (sau ca totdeauna). ♦ (Urmat de un substantiv precedat de art. nehot.) Acelaşi. ♦ (Urmat de numeralul „unu”) Unu singur. 3. Numai, în mod exclusiv. ♢ Expr. Tot unul şi unul = de seamă, de frunte, ales. ♦ (Urmat de un adjectiv sau de un substantiv la pl.) Fără excepţie, unul şi unul. ♦ De tot, cu totul, în întregime, pe de-a-ntregul, complet. 4. De fiecare dată, întotdeauna, regulat. – V. Adv. 1. Şi astfel, şi aşa, oricum. 2. Totuşi, şi încă. VI. S.n. 1. Întreg, unitate (rezultată din totalitatea părţilor), totalitate. ♦ Fig. Lume, univers. 2. Fig. (Art.) Lucru esenţial (la care se reduc toate celelalte). ♢ Expr. Aici e totul = în asta constă tot, asta explică tot. [Gen.-dat. pl. (a) tuturor, (a) tuturora] – Lat. totus, -a, -um.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TOT1 toátă (toţi, toáte) 1) (precedă cuvântul determinat) Care este cuprins în întregime; întreg. ~ satul. ♢ În toată libertatea în libertate deplină. 2) (despre unităţi de timp) Care durează de la început până la sfârşit; întreg. ~ anul. 3) Care indică o cantitate în totalitatea ei; cât există de fapt. Toţi banii. ♢ A vârî(sau a băga) pe cineva în toţi sperieţii a speria foarte tare pe cineva. 4) (precedat de prepoziţia de) Care este la cel mai înalt grad. Tânăr de ~. 5) la sing. Fiecare; oricare. ~ omul ştie. ♢ În ~ anul în fiecare an. Peste ~ (locul) oriunde; pretutindeni. /<lat. totus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TOT2 adv. 1) Ca şi până în prezent; în continuare. ~ mai înveţi? 2) Timp îndelungat; mereu; totdeauna. Să ~ lucrezi. 3) De multe ori; adesea. Se ~ plimbă pe sub geam. 4) Din ce în ce (mai). Spre amiază soarele arde ~ mai tare şi mai tare. 5) La fel; (de) asemenea. Prietenul e ~ din sat. ♢ ~ atât în aceeaşi cantitate. ~ atunci în acelaşi timp. ~ acolo în acelaşi loc. Mi-i ~ atâta mi-i indiferent. 6) (însoţit de substantive sau pronume) Ca totdeauna; iarăşi. ~ el venise primul. 7) pop. Numai. ~ cu oameni harnici să lucrezi. ♢ ~ unul şi unul într-ales; de frunte; de vază; de seamă. 8) Într-un fel sau altul; oricum; totuna. Nu plecăm că e ~ vreme urâtă. 9) Totuşi; cu toate acestea. Mănâncă şi ~ nu se mai satură. /<lat. totus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TOT4 toátă (toţi, toáte) pron. nehot. Întreg ansamblul; din care nu lipseşte nimic. ~ poporul. ♢ Toate ca toate cele de până acum mai pot fi tolerate. Înainte de toate în primul rând; pe primul plan. Cu toate că măcar că; deşi. Cu ~ul a) în total; b) în întregime; complet. De ~ a) în întregime; cu desăvârşire; b) pentru totdeauna. Cu ~ cu la un loc cu; împreună cu. Asta-i (sau atâta-i) ~ nimic mai mult. /<lat. totus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
tot úna adv. + adv. (ţine-o înainte tot una), adv. + num. (tot una şi una)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
cu toáte că loc. conjcţ.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
de tot loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pápă-tót s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tot o dátă s. n. + num. (mănâncă tot o dată), adv. + num. (tot o dată am citit şi eu cartea, nu de două ori)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tot adj. m., pl. tóţi; f. sg. toátă, pl. toáte; g.-d. pl. m. şi f. tuturór
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tot s. m., pl. toţi, art. tóţii; f. sg. toátă, pl. toáte, art. toátele; g.-d. pl. m. şi f. tuturór/tuturóra
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TOT adj., s., adv. 1. adj. v. total. 2. adj. v. întreg. 3. s. v. ansamblu. 4. adv. încă. (~ mai plouă.) 5. adv. v. încă, totuşi. (Cât îi dă şi ~ i se pare puţin.) 6. adv. iar. (El avea o fată şi ea ~ o fată.) 7. adv. v. numai. (La ospăţ, ~ oaspeţi rari.) 8. adj. v. fiecare.
(Dicţionar de sinonime)
ŢOÁŢĂ s. v. grindel, molan.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Tot ≠ nimic
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TOT1 toátă (toţi, toáte) 1) (precedă cuvântul determinat) Care este cuprins în întregime; întreg. ~ satul. ♢ În toată libertatea în libertate deplină. 2) (despre unităţi de timp) Care durează de la început până la sfârşit; întreg. ~ anul. 3) Care indică o cantitate în totalitatea ei; cât există de fapt. Toţi banii. ♢ A vârî(sau a băga) pe cineva în toţi sperieţii a speria foarte tare pe cineva. 4) (precedat de prepoziţia de) Care este la cel mai înalt grad. Tânăr de ~. 5) la sing. Fiecare; oricare. ~ omul ştie. ♢ În ~ anul în fiecare an. Peste ~ (locul) oriunde; pretutindeni. /<lat. totus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TOT4 toátă (toţi, toáte) pron. nehot. Întreg ansamblul; din care nu lipseşte nimic. ~ poporul. ♢ Toate ca toate cele de până acum mai pot fi tolerate. Înainte de toate în primul rând; pe primul plan. Cu toate că măcar că; deşi. Cu ~ul a) în total; b) în întregime; complet. De ~ a) în întregime; cu desăvârşire; b) pentru totdeauna. Cu ~ cu la un loc cu; împreună cu. Asta-i (sau atâta-i) ~ nimic mai mult. /<lat. totus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
tot úna adv. + adv. (ţine-o înainte tot una), adv. + num. (tot una şi una)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
cu toáte că loc. conjcţ.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
de tot loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pápă-tót s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tot o dátă s. n. + num. (mănâncă tot o dată), adv. + num. (tot o dată am citit şi eu cartea, nu de două ori)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tot adj. m., pl. tóţi; f. sg. toátă, pl. toáte; g.-d. pl. m. şi f. tuturór
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tot s. m., pl. toţi, art. tóţii; f. sg. toátă, pl. toáte, art. toátele; g.-d. pl. m. şi f. tuturór/tuturóra
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TOT adj., s., adv. 1. adj. v. total. 2. adj. v. întreg. 3. s. v. ansamblu. 4. adv. încă. (~ mai plouă.) 5. adv. v. încă, totuşi. (Cât îi dă şi ~ i se pare puţin.) 6. adv. iar. (El avea o fată şi ea ~ o fată.) 7. adv. v. numai. (La ospăţ, ~ oaspeţi rari.) 8. adj. v. fiecare.
(Dicţionar de sinonime)
ŢOÁŢĂ s. v. grindel, molan.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Tot ≠ nimic
(Dicţionar de antonime)