țocăi dex - definiţie, sinonime, conjugare
TOCÁ, toc, vb. I. 1. Tranz. A tăia în bucăţi foarte mărunte. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A cheltui fără chibzuială, a risipi bani, averi. ♦ A duce pe cineva la ruină, obligându-l la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva să sărăcească. 3. Intranz., Tranz. A bate, a ciocăni, a lovi. ♦ Fig. A flecări, a sporovăi. ♢ Expr. A-i toca cuiva la ureche (sau la cap) sau a toca pe cineva la cap = a spune mereu acelaşi lucru, a bate pe cineva la cap cu acelaşi lucru, a plictisi. A toca la verzi şi uscate sau a toca câte-n lună şi-n soare = a vorbi mult şi fără rost. 4. Intranz. A bate toaca. ♢ Expr. Unde popa nu toacă = foarte departe. ♦ (Despre o armă) A bubui la intervale dese; a păcăni. ♦ (Despre păsări) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetată a celor două părţi ale ciocului. – Din lat. *toccare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢOCĂÍ, ţócăi, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. şi refl. recipr. A (se) săruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A mişca buzele prin somn ca şi când ar suge. – Ţoc + suf. -ăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TOCÁ toc 1. tranz. 1) (materiale sau alimente)A tăia în bucăţi mici (cu ajutorul unui cuţit sau al unei maşini speciale). 2) fig. fam. (bani sau bunuri materiale) A risipi în mod nechibzuit; a irosi; a risipi; a cheltui. 2. intranz. 1) A bate toaca. 2) A vorbi mult şi repede (ca o toacă). ♢ A-i ~ cuiva la ureche (sau la cap) a plictisi pe cineva, spunându-i mereu aceleaşi lucruri; a-i bate cuiva capul. ~ la verzi şi uscate a flecări. 3) (despre arme) A ţăcăni întruna. 4) (despre păsări, mai ales despre berze) A produce un sunet caracteristic prin lovirea repetată a celor două părţi ale ciocului. /<lat. toccare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ŢOCĂÍ ţócăi rar 1. tranz. A săruta zgomotos; a pupa cu sunet. 2. intranz. (despre copii) A imita suptul în timpul somnului, producând un zgomot caracteristic. /ţoc + suf. ~ăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ŢOCĂÍ mă ţócăi intranz. rar A face (concomitent) schimb de săruturi zgomotoase (cu cineva). /ţoc + suf. ~ăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tocá vb., ind. prez. 1 sg. toc, 3 sg. şi pl. toácă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţocăí vb., ind. şi conj. prez. 1 sg. ţócăi, 3 sg. şi pl. ţócăie, imperf. 3 sg. ţocăiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţocăí, ţocăiésc, vb. IV (reg. şi fam.) 1. a săruta cu zgomot. 2. a plescăi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

tocăí, tocăiésc, vb. IV (reg.) 1. a vorbi fără rost; a divulga. 2. a bate, a ciocăni la uşă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
TOCÁ vb. a mărunţi, (reg.) a tocăni, (Mold.) a hăcui. (A ~ furaje, ceapă.)
(Dicţionar de sinonime)

TOCÁ vb. v. arunca, azvârli, bate, bocăni, bodogăni, calici, cheltui, cicăli, ciocăni, dăscăli, flecări, irosi, izbi, împrăştia, îndruga, lovi, păcăni, pălăvrăgi, pârâi, plictisi, pocăni, prăpădi, răpăi, risipi, ruina, sărăci, scăpăta, sâcâi, sporovăi, trăncăni, ţăcăni, zvârli.
(Dicţionar de sinonime)

ŢOCĂÍ vb. v. săruta.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: to toc toca

Cuvinte se termină cu literele: ai cai ocai