țop dex - definiţie, sinonime, conjugare
TOP1, topuri, s.n. 1. Pachet de hârtie sau de carton (cuprinzând un anumit număr de coli). 2. (Pop.) Pachet de bumbac (cu un anumit număr de legături). 3. (Înv.) Val de postav. – Din tc. top.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TOP2, topuri, s.n. Clasament al preferinţelor pentru spectacole, actori, bucăţi muzicale, manifestări artistice etc., pe baza punctajului oferit de publicul spectator sau de specialişti, direct sau prin corespondenţă. – Din engl. top.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢOP interj. 1. Exclamaţie care însoţeşte o săritură, o mişcare bruscă sau (rar) care sugerează o cădere. 2. Exclamaţie care se rosteşte la sosirea cuiva sau la intervenţia neaşteptată a cuiva. ♦ Cuvânt care exprimă o schimbare subită de atitudine, de situaţie. [Var.: ţup, ţúpa interj.] – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TOP1 ~uri n. 1) Balot de hârtie cu un număr fix de coli. 2) Parte superioară (sub aspect calitativ) a ceva; frunte. /<turc. top
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TOP2 ~uri n. Clasament al preferinţelor pentru unele opere, artişti sau oameni politici, stabilit pe baza punctajului oferit de public sau de specialişti. /Cuv. engl.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŢOP interj. 1) (se foloseşte drept strigăt când cineva face o săritură). 2) (se foloseşte pentru a exprima o schimbare bruscă de situaţie sau de atitudine). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

top (-puri), s.n. – 1. Pachet de 480 de foi de hîrtie. – 2. Bucată, sul de pînză. – 3. O anumită cantitate din acelaşi articol comercial. – Mr. top(ă.) Tc. top „rol” (Roesler 604; Şeineanu, II, 363; Lokotsch 2089; Ronzevalle 117), cf. ngr. τόπί, alb., bg. top. Este dubletul lui top (megl. top), s.n. (tun), sec. XVIII, înv. – Der. toptan, s.n. (vînzare cu grămada), din tc. toptan, mr. tuptane, cf. bg. toptan; toptangiu, s.m. (angrosist); toptangerie, s.f. (comerţ cu toptanul); topciu, s.m. (înv., artilerist, tunar), din tc. topci (Şeineanu, III, 123), cf. ngr. τοπτζής, bg. topčija; tophane(a), s.f. (arsenal), din tc. tophane, înv.
(Dicţionarul etimologic român)

ţop interj. – Exprimă ideea de salt sau de săritură neaşteptată. – Var. ţup(a), ţopa. Creaţie expresivă: cf. hop, ţuşti şi REW 8960b, sb., slov. cop, rut. cuppā (Candrea). – Der. ţopăi (var. ţupăi), vb. (a sări, a sălta; a dansa prost); ţopăială, s.f. (săritură; dans); ţoapă, s.f. (mitocan, dobitoc); ţopîrlă (var. ţopîrcă), s.f. (ţăran, bădăran); ţopîrlan, s.m. (mîrlan, mitocan), cf. ngr. τσοπάνης.
(Dicţionarul etimologic român)

ţop (-pi), s.m. – 1. Panglică, fundă. – 2. Poreclă dată moţilor, care obişnuiesc să-şi împletească părul. Germ. Zopf, prin intermediul săs. tsôp (Borcea 216). În ciuda afirmaţiei acestui autor, nu are nimic în comun cu ţopîrlan, cel puţin cu primul sens; cu cel de-al doilea ar putea exista o confuzie, destul de naturală, între ţop şi ţoapă.
(Dicţionarul etimologic român)

TOP1- v. topo-.
(Dicţionar de neologisme)

–TOP2 Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „loc”, „regiune”. [< fr. -top, cf. gr. topos].
(Dicţionar de neologisme)

TOP3 s.n. (Anglicism) 1. Vârf, parte superioară. ♦ Ceea ce se situează în partea superioară. 2. Clasament al preferinţelor pentru unele spectacole, actori, bucăţi muzicale etc. pe baza punctajului oferit de publicul spectator sau de specialişti. [< engl. top].
(Dicţionar de neologisme)

TOP4 s.n. Semnal scurt care previne un auditoriu să noteze o indicaţie într-un moment precis. ♦ (Telev.) Impuls de curent de scurtă durată, servind pentru sincronizare. [< engl., fr. top].
(Dicţionar de neologisme)

TOP2(O)-, -TÍP, -TIPÍE elem. „model, tip”, „caracter”, „imprimare”, „tipărire”, „tipografie”. (< fr. typ/o/-, -type, -typie, cf. gr. typos)
(Marele dicţionar de neologisme)

TOP1 s. n. clasament al preferinţelor pentru unele spectacole, actori, bucăţi muzicale. (< engl. top)
(Marele dicţionar de neologisme)

TOP2 s. n. 1. semnal scurt care previne un auditoriu să noteze o indicaţie într-un moment precis. 2. (tv.) impuls de curent de scurtă durată, pentru sincronizare. (< engl., fr. top)
(Marele dicţionar de neologisme)

TOP3(O)-, -TÓP, -TOPÍE elem. „loc, regiune, aşezare”. (< fr. top/o/-, -tope, -topie, cf. gr. topos)
(Marele dicţionar de neologisme)

top (pachet, clasament) s. n., pl. tópuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţop/ţop-ţóp interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţop, ţopi, s.m. (reg.) 1. coadă de păr înnodată cu o panglică făcută de fetele de la ţară. 2. floare artificială purtată la nunţi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

ţopi s.m. pl. (reg.) nume dat moţilor.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
TOP s. testea, (reg.) conţ, (înv.) ris, rismă. (~ de hârtie.)
(Dicţionar de sinonime)

TOP s. v. clasament.
(Dicţionar de sinonime)

TOP s. v. tun.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: to

Cuvinte se termină cu literele: op