ŢOPĂITÚRĂ, ţopăituri, s.f. Ţopăială. [Pr.: -pă-i-] – Ţopăi + suf. -tură.(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ţopăitúră s. f. (sil. -pă-i-), g.-d. art. ţopăitúrii; pl. ţopăitúri(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:TOPĂITÚRĂ s. ţopăială.(Dicţionar de sinonime)