țuști dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŢÚŞCĂ1, ţuşti, s.f. 1. (Şi în sintagma oaie ţuşcă) Varietate de oaie înrudită cu oaia ţurcană. 2. Basma răsucită şi înnodată la unul din capete, folosită la un joc distractiv; p. ext. jocul însuşi. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢÚŞCĂ2, ţuşti, s.f. (Reg.) Ardei mic, iute; ciuşcă. ♢ Expr. A se face ţuşcă = a se îmbăta. – Et. nec. Cf. c i u ş c ă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢUŞTI interj. Cuvânt care sugerează mişcarea bruscă şi precipitată a unei fiinţe care sare, care ţâşneşte (de) undeva. [Var.: ţâşti, ţâşt interj.] – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢÚŞ//CĂ1 ~ti f. 1) Varietate a rasei de oi ţurcane. 2) Oaie aparţinând acestei varietăţi. 3) Basma răsucită şi înnodată la un capăt, folosită la un joc distractiv. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŢÚŞ//CĂ2 ~ti f. reg. Ardei mic, iute. ♢ A se face ~ a ajunge în stare de maximă ebrietate. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŢUŞTI interj. (se foloseşte pentru a reda o mişcare bruscă şi neaşteptată a unei fiinţe care ţâşneşte de undeva). Iepurele ~ din tufiş. ♢ A face ~ a se deplasa iute dintr-o singură mişcare. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŢUŞTÍ2, ţuştesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A arunca cu repeziciune. – Din ţuşti1.
(Dicţionarul limbii române moderne)

ţúşcă (oaie, basma, ardei iute) s. f., g.-d. art. ţúştii; pl. ţúşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţuşti interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŢÚŞCĂ s. v. ardei iute.
(Dicţionar de sinonime)

ŢUŞTI interj. zbughi!, (rar) zvâc!, (prin Munt.) tâlvâc!, (Transilv. si Ban.) tulai! (Iepurele, ~! din tufiş.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tu tus tust

Cuvinte se termină cu literele: ti sti usti