țuțul dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŢUŢ, ţuţuri, s.n. (Reg.) 1. Proeminenţă sau excrescenţă cărnoasă. 2. (Adverbial; în expr.) A rămâne ţuţ = a rămâne uluit, mirat peste măsură. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ţuţ adv. – Păcălit, tras pe sfoară. Creaţie expresivă, care se bazează pe ideea de „ascuţit”. Imaginea trebuie să fie aceea de bot, ca în expresia cu buzele umflate, sau a pune cioc „a înşela”. Cf. toate cuvintele cu aceeaşi consonanţă care traduce aceeaşi idee de „vîrf”, ţiglă, ţîţă, ţugu, ţurcă. – Der. ţuţă (var. Olt. ţoţă), s.f. (stog, claie, morman); ţuţui(a), vb. ( a face vîrf, a vîrfui; refl., a se căţăra, a se cocoţa); ţuţui, s.n. (vîrf, pisc), cf. ţugui; ţuţul, s.n. (Arg., penis); ţuţuian, s .m. (muntean, nume care se dă în Munt. transilvănenilor; cioban, ţăran; mitocan); ţuţuiancă, s.f. (transilvăneancă; un anumit dans popular); ţuţuienesc, adj. (transilvan; muntean); ţuţura, vb. (Trans., a se lua de ciuf, a se părui); ţuţuroi (var. ţuţur), s.n. (ţurţur; robinet), cf. ţurţur; ţunţurliu, adj. (încîlcit, mîzgălit).
(Dicţionarul etimologic român)

ţuţ s. n., pl. ţúţuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŢUŢÚL s. v. leagăn.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tu tut tutu

Cuvinte se termină cu literele: ul tul utul