țugui dex - definiţie, sinonime, conjugare
ŢUGÚI, ţuguie, s.n. Vârf de deal sau de munte; creştet, pisc; p. gener. vârful ascuţit al unor obiecte; ţuguitură, ţuţui. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢUGUIÁ, ţuguiez, vb. I. Refl. A se ascuţi, a se subţia spre vârf; a se înălţa ca un ţugui. ♦ Tranz. A strânge buzele, rotunjindu-le şi întinzându-le înainte. [Pr.: -gu-ia] – Din ţugui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢUGÚ//I ~ie n. 1) Parte conică a unui vârf de deal sau de munte. 2) Vârf ascuţit al unor obiecte. Acoperiş cu ~. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ŢUGU//IÁ ~iéz tranz. A face să se ţuguieze. ~ buzele. [Şi ţugui] /Din ţugui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ŢUGUIÁ pers.3 se ţuguiáză intranz. A deveni subţire spre vârf; a se face asemănător cu un ţugui. /Din ţugui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ţugúi s. n., pl. ţugúie
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ţuguiá vb., ind. prez. 1 sg. ţuguiéz/ţugúi, 3 sg. şi pl. ţuguiáză/ţugúie, 1 pl. ţuguiém; conj. prez. 3 sg. şi pl. ţuguiéze/ţugúie; ger. ţuguínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŢUGÚI s. ţuguitură, (reg.) ţuţui. (~ul unui obiect.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tu tug tugu

Cuvinte se termină cu literele: ui gui ugui