țuică dex - definiţie, sinonime, conjugare

țuică

[Sinonime]
ŢÚICĂ, ţuici, s.f. Băutură alcoolică obţinută prin fermentarea şi distilarea prunelor sau a altor fructe. ♢ Cazan de ţuică = alambic. ♢ Expr. (Pop.) Cu ţuica în nas = afumat, ameţit, beat. ♦ Cantitate de ţuică care încape într-un pahar. – Cf. scr. c u j k a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŢÚI//CĂ ~ci f. Băutură alcoolică tare, obţinută prin fermentarea şi distilarea prunelor sau a altor fructe. [G.-D. ţuicii] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ţúică (-ci), s.f. – Vinars de prune, băutură tipică a ţăranilor rom. Origine necunoscută, dar probabil creaţie expresivă. Cf. sb., cr. cujka (Cihac, II, 437), care provine din rom., ca şi săs. tsuikĕ. – Der. ţuicar, s.m. (fabricant de ţuică); ţuicărie, s.f. (alambic).
(Dicţionarul etimologic român)

ţúică s. f., g.-d. art. ţúicii; (sorturi, porţii) pl. ţuici
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ŢÚICĂ s. (Transilv. şi Ban.) palincă. (~ de prune.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tu tui tuic

Cuvinte se termină cu literele: ca ica uica