TÚNDRĂ, tundre, s.f. Zonă de vegetaţie situată la nord de zona pădurilor, în apropierea zonei polare arctice, formată din muşchi, licheni, unele graminee, arbuşti pitici, tufişuri scunde etc. – Din fr. toundra, rus. tundra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŢÚNDRĂ, ţundre, s.f. (Reg.) Haină ţărănească, largă şi lungă până la genunchi, făcută din dimie şi tivită pe margini şi pe la cusături cu găitane; zeghe, suman. – Din magh. condra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TÚNDR//Ă ~e f. Regiune din brâul subarctic, caracterizată prin climă rece, umiditate mare a solului şi vegetaţie săracă (muşchi, licheni, arbuşti pitici). [Sil. tun-dră] /<fr. toundra, rus. tundra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ŢÚNDR//Ă ~e f. reg. Haină ţărănească lungă, făcută dintr-o ţesătură groasă de casă (împodobită cu găitane). /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ţúndră (-re), s.f. – 1. Haină groasă. – 2. Cîrpă. – 3. Femeie stricată, prostituată. Origine incertă. Se consideră drept der. din mag. condra, rut. cundra „cîrpă” (Tiktin; Candrea, Gáldi, Dict., 166), dar aceste cuvinte ar putea proveni din rom. Cf. ţoandră; ar putea fi vorba de un cuvînt expresiv, cu acelaşi sens şi fonetism ca buleandră, fleand(u)ră, handră. Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 218, se gîndea la un dacic *tunndra. Cf. ţandără.
(Dicţionarul etimologic român)
TÚNDRĂ s.f. Câmpie din regiunea arctică, acoperită cu copaci pitici, cu muşchi şi cu licheni. [< rus. tundra, cf. fr. toundra].
(Dicţionar de neologisme)
TÚNDRĂ s. f. formaţiune vegetală din regiunea subarctică, din muşchi, licheni, ierburi şi arbuşti pitici. (< fr. toundra, rus. tundra)
(Marele dicţionar de neologisme)
túndră s. f., g.-d. art. túndrei; pl. túndre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ţúndră s. f., g.-d. art. ţúndrei; pl. ţúndre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ţúndră, ţúndre, s.f. (reg.) 1. haină ţărănească largă şi lungă de dimie. 2. dans popular. 3. femeie imorală.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ŢÚNDRĂ s. v. sarică.
(Dicţionar de sinonime)
ŢÚNDRĂ s. v. zeghe.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŢÚNDRĂ, ţundre, s.f. (Reg.) Haină ţărănească, largă şi lungă până la genunchi, făcută din dimie şi tivită pe margini şi pe la cusături cu găitane; zeghe, suman. – Din magh. condra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ŢÚNDR//Ă ~e f. reg. Haină ţărănească lungă, făcută dintr-o ţesătură groasă de casă (împodobită cu găitane). /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ţúndră (-re), s.f. – 1. Haină groasă. – 2. Cîrpă. – 3. Femeie stricată, prostituată. Origine incertă. Se consideră drept der. din mag. condra, rut. cundra „cîrpă” (Tiktin; Candrea, Gáldi, Dict., 166), dar aceste cuvinte ar putea proveni din rom. Cf. ţoandră; ar putea fi vorba de un cuvînt expresiv, cu acelaşi sens şi fonetism ca buleandră, fleand(u)ră, handră. Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 218, se gîndea la un dacic *tunndra. Cf. ţandără.
(Dicţionarul etimologic român)
TÚNDRĂ s.f. Câmpie din regiunea arctică, acoperită cu copaci pitici, cu muşchi şi cu licheni. [< rus. tundra, cf. fr. toundra].
(Dicţionar de neologisme)
TÚNDRĂ s. f. formaţiune vegetală din regiunea subarctică, din muşchi, licheni, ierburi şi arbuşti pitici. (< fr. toundra, rus. tundra)
(Marele dicţionar de neologisme)
túndră s. f., g.-d. art. túndrei; pl. túndre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ţúndră s. f., g.-d. art. ţúndrei; pl. ţúndre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ţúndră, ţúndre, s.f. (reg.) 1. haină ţărănească largă şi lungă de dimie. 2. dans popular. 3. femeie imorală.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ŢÚNDRĂ s. v. sarică.
(Dicţionar de sinonime)
ŢÚNDRĂ s. v. zeghe.
(Dicţionar de sinonime)