Ambiţie

AMBÍŢIE, ambiţii, s.f. Dorinţă arzătoare de a realiza ceva; dorinţă de glorie, de onoruri, de parvenire. ♢ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiţie = a (se) ambiţiona. [Var.: (înv.) ambiţiúne s.f.] – Din fr. ambition, lat. ambitio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

AMBÍŢI//E ~i f. Dorinţă puternică de a realiza ceva (de a dobândi glorie, onoruri etc.). Om lipsit de ~. ♢ A-şi pune ~a a-şi pune în gând să facă ceva cu orice preţ. A pune pe cineva la ~ a ambiţiona pe cineva. [G.-D. ambiţiei;Sil. -ţi-e] /<fr. ambition, lat. ambitio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ambíţie (ambíţii), s.f. – Dorinţă arzătoare, aspiraţie. – Var. ambiţ, ambiţiune, amîndouă înv. Fr. ambition, it. ambizione. – Der. ambiţiona, vb.; ambiţios, adj.
(Dicţionarul etimologic român)

AMBÍŢIE s.f. Dorinţă puternică de glorie, de onoruri, de parvenire. ♦ Dorinţă de a întrece pe alţii. [Gen. -iei, var. ambiţiune s.f. / cf. fr. ambition, lat. ambitio].
(Dicţionar de neologisme)

AMBÍŢIE s. f. aspiraţie, dorinţă puternică de onoruri, de parvenire. (< fr. ambition, lat. ambitio)
(Marele dicţionar de neologisme)

ambíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. ambíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. ambíţiei; pl. ambíţii, art. ambíţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
AMBÍŢIE s. pretenţie, veleitate, (reg.) inaghie. (Om lipsit de ~ii.)
(Dicţionar de sinonime)