Argument dex - definiţie, sinonime, conjugare

Argument

[Sinonime]
ARGUMÉNT, argumente, s.n. 1. Raţionament, dovadă adusă în sprijinul unei afirmaţii. 2. (Mat.) Variabila independentă a unei funcţii. – Din fr. argument, lat. argumentum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ARGUMÉNT ~e n. 1) Raţionament folosit pentru a susţine sau a respinge o afirmaţie. ~ concludent. ~e pro şi contra. 2) mat. Variabilă independentă a unei funcţii. /<lat. argumentum, fr. argument
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ARGUMÉNT (‹ fr., lat.) s.n. 1. Raţionament sau, p. gener., orice probă menită să dovedească sau să respingă ceva. 2. (MAT.) Variabilă independentă a unei funcţii. ♦ Unghiul dintre semiaxa reală şi dreapta care uneşte originea cu afixul unui număr complex, măsurat în sens trigonometric direct. 3. (FILOZ., LOG.) Denumire pentru unele raţionamente concrete din istoria logicii şi filozofiei, care prezintă un interes special: a. ontologic, introdus de Anselm pentru a demonstra existenţa lui Dumnezeu, preluat apoi de Decartes; a. îndoielii, formulat de către Decartes, în vederea aşezării cunoaşterii pe baze sigure; a. bastonului, încercare de a sili prin forţa pe cineva să accepte o idee; a. la persoană, argumentare falsă prin referirea la calităţile persoanei, fără legătură logică cu ideea în discuţie; a. relativ la ignoranţă, bazat pe ignoranţa interlocutorului; a. relativ la milă, în care se face apel la sentimente în favoarea cuiva; a. majorităţii (caz particular), cînd cineva se referă la acordul majorităţii. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ARGUMÉNT s.n. 1. Dovadă (propoziţie, raţionament) pe care se întemeiază o demonstraţie; probă. 2. (Mat.) Variabilă independentă a unei funcţii. [< fr. argument, lat. argumentum].
(Dicţionar de neologisme)

ARGUMÉNT s. n. 1. dovadă (propoziţie, raţionament) pe care se întemeiază o demonstraţie; probă. 2. (mat.) element din domeniul de definiţie al unei funcţii; variabilă independentă. 3. rezumat al unei piese de teatru, al unei opere literare etc. 4. dată folosită drept cheie în cursul unei sortări, unei căutări într-un fişier. (< fr. argument, lat. argumentum)
(Marele dicţionar de neologisme)

argumént s. n., pl. arguménte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ARGUMÉNT s. I. 1. considerent, raţionament, (înv.) rezon. (I-a convins cu ~e logice.) 2. motiv, motivare, motivaţie. (Cel mai bun ~ adus în sprijinul opţiunii sale.) 3. v. motiv. II. v. variabilă independentă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: Ar Arg Argu Argum Argume

Cuvinte se termină cu literele: nt ent ment ument gument