Banatului dex - definiţie, sinonime, conjugare

Banatului

[Sinonime] banat bănat
BANÁT, banate, s.n. Provincie sau ţinut administrat de un ban2. – Ban2 + suf. -at. Cf. lat. med. b a n a t u s.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BĂNÁT, (3) bănaturi, s.n. (Reg.) 1. Stare de durere sufletească, de jale, de tristeţe, de părere de rău. 2. Supărare, necaz, ciudă. ♢ Expr. A nu-i fi cuiva cu bănat= (ca formulă de politeţe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva. 3. Învinuire, reproş, imputare. – Din magh. bánat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BĂNÁT ~uri n. pop. Dispoziţie rea; indispoziţie; supărare. ♢ A nu-i fi (cuiva) cu ~ a nu-i fi (cuiva) cu supărare; a nu lua în nume de rău. /<ung. bánat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bănát (bănáturi), s.n. – 1. Necaz, supărare, amărăciune. – 2. Ciudă, pizmă. – 3. Bănuială. Mag. bánat (Gáldi, Dict., 103), cf .bănui.
(Dicţionarul etimologic român)

*Banát (nume de loc) s. propriu
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

banát (ţinut, dregătorie) s. n., pl. banáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bănát (mâhnire, ciudă, bănuială, reproş) s. n., (reproşuri) pl. bănáturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RISLING DE BANÁT s. (BOT.) (pop.) creaţă.
(Dicţionar de sinonime)

BĂNÁT s. v. admonestare, amărăciune, bănuială, ceartă, certare, ciocul-cucoarei, ciudă, dojană, dojenire, gelozie, imputare, imputaţie, invidie, întristare, învinuire, mâhnire, morală, mustrare, necaz, neîncredere, observaţie, pică, pizmă, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, pornire, priboi, ranchiună, reproş, supărare, suspiciune, tristeţe, vină.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: Ba Ban Bana Banat Banatu

Cuvinte se termină cu literele: ui lui ului tului atului