Baston
[Sinonime]
BASTÓN, bastoane, s.n. Bucată de lemn lungă (cam de un metru) şi subţire, de obicei curbată la un capăt, care se poate ţine în mână şi are diverse utilizări. ♢ Baston de mareşal = un fel de baston scurt, purtat de un mareşal. ♦ Lovitură dată cu această bucată de lemn. – Din it. bastone.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BAST//ÓN ~oáne n. 1) Băţ lung şi subţire, de obicei curbat la un capăt, care serveşte ca sprijin în timpul mersului. ♢ ~ de mareşal baston purtat de un mareşal ca semn al demnităţii. 2) Lovitură dată cu un astfel de băţ. I-a ars câteva ~oane. /<it. bastone
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
bastón (bastoáne), s.n. – Bucată de lemn. – Var. baton, s.n. (baghetă, bucată). Mr. băscune, megl. băstun. It. bastone (sec. XVIII); în dialecte, prin intermediul ngr. μπαστούνι (cf. Ruffini 334) sau tc. bastun. Baton se foloseşte aproape exclusiv pentru bucăţile de ciocolată, fr. bâton de chocolat.
(Dicţionarul etimologic român)
BASTÓN s.n. 1. Obiect în formă de băţ sau de ciomag lucrat frumos, folosit de obicei ca sprijin la mers. ♢ Baston de mareşal = baston purtat de mareşal ca semn distinctiv al demnităţii. ♦ Băţ de mărimi diferite folosit în gimnastica medicală cu scop corectiv. 2. Piesă cilindrică de metal sau de lemn, care are diferite întrebuinţări la bordul unei nave. [< it. bastone].
(Dicţionar de neologisme)
BASTÓN s. n. 1. obiect în formă de băţ, ca sprijin la mers. o ~ de mareşal = baston purtat de mareşal ca semn distinctiv al demnităţii. 2. băţ de mărimi diferite în gimnastica medicală cu scop corectiv. 3. bară cilindrică din metal sau lemn, cu diferite întrebuinţări la bordul unei nave. (< it. bastone)
(Marele dicţionar de neologisme)
baston, bastoane, s.n. (şc.) nota unu (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
bastón s. n., pl. bastoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BASTÓN s. 1. (reg.) măciucă, (Transilv. şi Maram.) măcău. 2. toiag.
(Dicţionar de sinonime)
BASTÓN s. v. baton.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BAST//ÓN ~oáne n. 1) Băţ lung şi subţire, de obicei curbat la un capăt, care serveşte ca sprijin în timpul mersului. ♢ ~ de mareşal baston purtat de un mareşal ca semn al demnităţii. 2) Lovitură dată cu un astfel de băţ. I-a ars câteva ~oane. /<it. bastone
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
BASTÓN s.n. 1. Obiect în formă de băţ sau de ciomag lucrat frumos, folosit de obicei ca sprijin la mers. ♢ Baston de mareşal = baston purtat de mareşal ca semn distinctiv al demnităţii. ♦ Băţ de mărimi diferite folosit în gimnastica medicală cu scop corectiv. 2. Piesă cilindrică de metal sau de lemn, care are diferite întrebuinţări la bordul unei nave. [< it. bastone].
(Dicţionar de neologisme)
BASTÓN s. n. 1. obiect în formă de băţ, ca sprijin la mers. o ~ de mareşal = baston purtat de mareşal ca semn distinctiv al demnităţii. 2. băţ de mărimi diferite în gimnastica medicală cu scop corectiv. 3. bară cilindrică din metal sau lemn, cu diferite întrebuinţări la bordul unei nave. (< it. bastone)
(Marele dicţionar de neologisme)
baston, bastoane, s.n. (şc.) nota unu (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
bastón s. n., pl. bastoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BASTÓN s. 1. (reg.) măciucă, (Transilv. şi Maram.) măcău. 2. toiag.
(Dicţionar de sinonime)
BASTÓN s. v. baton.
(Dicţionar de sinonime)