Caracterul dex - definiţie, sinonime, conjugare

Caracterul

[Sinonime]
CARACTÉR, caractere, s.n. 1. Ansamblul însuşirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile şi în acţiunile sale. ♦ Personalitate morală fermă. ♦ Însuşire morală care se manifestă prin perseverenţă, voinţă fermă şi corectitudine. Om de caracter. 2. Individualitate care prezintă trăsături psihice complexe, zugrăvită într-o operă literară. ♦ Comedie de caracter = comedie în care intriga ia naştere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. Dans de caracter = formă prelucrată pentru scenă a dansurilor populare. 3. Trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Însuşire, particularitate a unui organism. Caractere moştenite (sau ereditare) şi caractere dobândite (sau neereditare). 4. Caracteristică a unui ansamblu de litere, cifre, accente şi semne de tipar din aceeaşi familie şi din acelaşi corp. – Din fr. caractère, lat. character.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CARACTÉR ~e n. 1) Felul de a fi al unui individ; fire; natură. ~ dârz. 2) Ansamblu de dispoziţii înăscute, care constituie structura psihică a unui individ. ~ flegmatic. 3) Proprietate morală care se manifestă prin perseverenţă, vigurozitate şi corectitudine. A avea ~. 4) Personalitate care demonstrează asemenea calităţi. ~ puternic. 5) Erou literar dotat cu proprietăţi psihice şi morale complexe. 6) Semn particular al unui lucru sau al unei persoane; proprietate; calitate; trăsătură; particularitate. ~ ereditar. 7) Semn convenţional. ~ algebric. 8) Semn grafic; ansamblu de semne de scriere sau de tipuri de imprimare. ~ gros. ~ roman. 9) Semnal sau element de informaţie folosit în codul unui calculator. /<fr. caractere, lat. character
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CARACTÉR s.n. 1. Totalitatea trăsăturilor psihice esenţiale şi stabile ale omului, care se manifestă în modul specific de a se comporta al acestuia. ♢ Dans de caracter = dans prin ale cărui figuri se exprimă acţiuni sau sentimente; comedie de caracter = comedie a cărei intrigă izvorăşte din conflictul creat între caracterele personajelor. ♦ Individualitate cu trăsături psihice complexe prezentată într-o operă literară. ♦ Ansamblu de însuşiri morale manifestate prin voinţă fermă, corectitudine şi consecvenţă, integritate etc. 2. Particularitate distinctivă care constituie specificul unui lucru. 3. Literă, semn grafic. 4. (Mat.) Numărul de elemente care ocupă după o permutare acelaşi loc ca şi înainte de aceasta. [Acc. şi carácter. / < fr. caractère, cf. lat. character, gr. charakter – semn].
(Dicţionar de neologisme)

CARACTÉR s. n. 1. ansamblu de trăsături psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om. o dans de ~ = dans prin ale cărui figuri se exprimă acţiuni sau sentimente; comedie de ~ = comedie a cărei intrigă izvorăşte din conflictul creat între caracterele personajelor. 2. personalitate morală caracterizată prin voinţă fermă, corectitudine şi consecvenţă, integritate etc. 3. individualitate cu trăsături psihice complexe, într-o operă literară. 4. particularitate de structură, formă, substanţă sau funcţie a unui organism. ♢ caracteristică a unui lucru, fenomen. 5. element al unui alfabet; literă, semn grafic de acelaşi corp şi aceeaşi familie. ♢ (inform.) literă, cifră, semn particular. 6. (mat.) numărul de elemente care ocupă după o permutare acelaşi loc ca şi înainte de aceasta. (< fr. caractère, lat. character, gr. kharakter)
(Marele dicţionar de neologisme)

caractér s. n., pl. caractére
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CARACTÉR s. 1. v. însuşire. 2. v. factură. 3. v. fire. 4. literă. (Scris cu ~e gotice.) 5. v. semn grafic.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: Ca Car Cara Carac Caract

Cuvinte se termină cu literele: ul rul erul terul cterul