Carton
[Sinonime]
CARTÓN1, cartoane, s.n. 1. Hârtie groasă şi compactă cu flexibilitate redusă. ♢ Carton gudronat (sau asfaltat) = carton impregnat cu gudron sau cu smoală. 2. Schiţă iniţială a unui tablou sau a diverselor lui detalii; studiu. Cartoanele lui Leonardo da Vinci. 3. Tub mic de hârtie groasă la capătul unor ţigări, prin care se trage fumul. 4. Tăviţă de carton1 (1) pentru prăjituri, bomboane etc.; p. ext. conţinutul ei. – Din fr. carton.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CARTÓN2, cartoane, s.n. (Reg.) Pânză tare de cânepă, in, bumbac; creton. – Din germ. (austriac) Karton.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CART//ÓN ~oáne n. 1) Hârtie groasă, compactă, rigidă, având diferite întrebuinţări. ♢ ~ gudronat carton din fibre textile impregnat cu bitum şi utilizat ca material izolant. 2) Schiţă iniţială a unui tablou; crochiu; desen; eboşă. ~oanele lui I. Vieru. 3) Tub de hârtie la capătul unei ţigări. /<fr. carton
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CARTÓN s.n. 1. Hârtie groasă şi puţin flexibilă; mucava. 2. Tăviţă de mucava; (p. ext.) conţinutul ei. 3. Schiţă, studiu pregătitor la un tablou. 4. Tub mic de hârtie groasă la capătul unor ţigări, prin care se trage fumul. [Pl. -oane. / < fr. carton, cf. it. cartone – hârtie groasă].
(Dicţionar de neologisme)
CARTÓN s. n. 1. hârtie groasă şi puţin flexibilă. 2. tăviţă de mucava; (p. ext.) conţinutul ei. 3. schiţă, studiu pregătitor la un tablou. 4. tub mic de hârtie groasă la capătul unor ţigări, prin care se trage fumul. (< fr. carton)
(Marele dicţionar de neologisme)
carton, cartoane s.n. 1. cofraj de carton cu treizeci de alveole, folosit la trasportarea şi vânzarea ouălelor. 2. (prin ext.) cantitate de treizeci de ouă. 3. ambalaj de carton care conţine zece pachete de ţigări. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
cartón (hârtie, pânză) s. n., pl. cartoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CARTÓN s. mucava, (reg.) tablă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CARTÓN2, cartoane, s.n. (Reg.) Pânză tare de cânepă, in, bumbac; creton. – Din germ. (austriac) Karton.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CARTÓN s.n. 1. Hârtie groasă şi puţin flexibilă; mucava. 2. Tăviţă de mucava; (p. ext.) conţinutul ei. 3. Schiţă, studiu pregătitor la un tablou. 4. Tub mic de hârtie groasă la capătul unor ţigări, prin care se trage fumul. [Pl. -oane. / < fr. carton, cf. it. cartone – hârtie groasă].
(Dicţionar de neologisme)
CARTÓN s. n. 1. hârtie groasă şi puţin flexibilă. 2. tăviţă de mucava; (p. ext.) conţinutul ei. 3. schiţă, studiu pregătitor la un tablou. 4. tub mic de hârtie groasă la capătul unor ţigări, prin care se trage fumul. (< fr. carton)
(Marele dicţionar de neologisme)
carton, cartoane s.n. 1. cofraj de carton cu treizeci de alveole, folosit la trasportarea şi vânzarea ouălelor. 2. (prin ext.) cantitate de treizeci de ouă. 3. ambalaj de carton care conţine zece pachete de ţigări. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
cartón (hârtie, pânză) s. n., pl. cartoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CARTÓN s. mucava, (reg.) tablă.
(Dicţionar de sinonime)