Comisar
COMISÁR, comisari, s.m. 1. (În vechea organizare administrativă a ţării) Ofiţer de poliţie, şef al unui comisariat de poliţie. 2. (În sintagma) Comisar militar = comandant al unui comisariat militar. 3. (În U.R.S.S., până în anul 1946; în sintagma) Comisar al poporului = membru al guvernului sovietic. 4. Persoană însărcinată de o autoritate superioară cu mandate speciale; mandatar. – Din fr. commissaire, (3) rus. komissar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
COMISÁR ~i m. 1) Persoană învestită de către o autoritate superioară cu împuterniciri speciale. 2) Şeful unui comisariat de poliţie. /<fr. commissaire, rus. komissar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
comisár (comisári), s.m. – Ofiţer de poliţie. – Mr. cumisar. Lat. commissarius (sec. XVII) şi modern din fr. commissaire (din rus. komisar, după Sanzewitsch 200; se pare însă că apare în rom. mai înainte ca în rusă). Forma mr., din it. commessario, prin intermediul ngr. ϰουμεσάρις. – Der. comişer, s.m. (agent, poliţist), cuvînt rar; comisariat, s.n. (secţie de poliţiei condusă de un comisar).
(Dicţionarul etimologic român)
COMISÁR1 s.m. 1. Ofiţer de poliţie, şef al unui comisariat sau al unui birou de poliţie. 2. Delegat, împuternicit (într-o funcţie, într-un rang etc.). [Cf. fr. commissaire, it. commissario, lat.med. commissarius].
(Dicţionar de neologisme)
COMISÁR2 s.m. 1. (În fosta U.R.S.S.; în trecut) Persoană împuternicită de guvern cu îndeplinirea unei munci politice de răspundere ori a unor sarcini administrative sau economice corespunzătoare funcţiilor unui ministru. 2. Comandant al unui comisariat militar. [< rus. komissar].
(Dicţionar de neologisme)
COMISÁR s. m. \r\n1. ofiţer de poliţie, şef al unui comisariat sau al unui birou de poliţie. \r\n2. delegat, împuternicit (într-o funcţie, într-un rang). \r\n** reprezentant diplomatic cu rang de ambasator. \r\n** membru al unei comisii internaţionale cu caracter tehnic. \r\n3. (în fosta U.R.S.S., până în 1946) persoană împuternicită de guvern cu îndeplinirea unei munci politice; membru al guvernului. \r\n4. \r\ncomandant al unui comisariat militar. (<fr. commissaire, 3. rus. komissar)
(Marele dicţionar de neologisme)
comisár s. m., pl. comisári
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
COMISÁR ~i m. 1) Persoană învestită de către o autoritate superioară cu împuterniciri speciale. 2) Şeful unui comisariat de poliţie. /<fr. commissaire, rus. komissar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
COMISÁR1 s.m. 1. Ofiţer de poliţie, şef al unui comisariat sau al unui birou de poliţie. 2. Delegat, împuternicit (într-o funcţie, într-un rang etc.). [Cf. fr. commissaire, it. commissario, lat.med. commissarius].
(Dicţionar de neologisme)
COMISÁR2 s.m. 1. (În fosta U.R.S.S.; în trecut) Persoană împuternicită de guvern cu îndeplinirea unei munci politice de răspundere ori a unor sarcini administrative sau economice corespunzătoare funcţiilor unui ministru. 2. Comandant al unui comisariat militar. [< rus. komissar].
(Dicţionar de neologisme)
COMISÁR s. m. \r\n1. ofiţer de poliţie, şef al unui comisariat sau al unui birou de poliţie. \r\n2. delegat, împuternicit (într-o funcţie, într-un rang). \r\n** reprezentant diplomatic cu rang de ambasator. \r\n** membru al unei comisii internaţionale cu caracter tehnic. \r\n3. (în fosta U.R.S.S., până în 1946) persoană împuternicită de guvern cu îndeplinirea unei munci politice; membru al guvernului. \r\n4. \r\ncomandant al unui comisariat militar. (<fr. commissaire, 3. rus. komissar)
(Marele dicţionar de neologisme)
comisár s. m., pl. comisári
(Dicţionar ortografic al limbii române)